Timp de citire: 1:30 min
Numele, vârsta și locul unde ai crescut?
Strugari Alex, 31 ani, Bistrița.
Mirosul și gustul copilăriei?
Cu siguranță, serile în care bunicul meu făcea mămăliga în pături. Mirosul de slănină și cârnat prajit îți stimulau pofta de mâncare, brânza frământată se topea și curgea între straturi, iar deasupra punea o omletă. Și acum, când mă gândesc, am apă în gură. Erau vremuri mult mai simple, în care eram copil și nu aveam griji. Atunci nu știam să prețuiesc acele momente petrecute alături de oameni dragi, iar acum nu mai am timp.
Cine gătea/ gătește cel mai bine din familia ta?
Bunicul meu. Cred că de aici mi-a venit și pasiunea pentru bucătărie.
Dacă nu ai fi ajuns bucătar ce ai fi fost?
O întrebare dificilă! Înainte să urmez o carieră în gastronomie am încercat în domeniul vânzărilor, dar nu eram destul de bun și am renunțat. Am terminat facultatea de contabilitate, dar nu pot să mă imaginez stând 8 ore la birou. Bucătăria a fost tot timpul o pasiune, făceam de mâncare pentru colegi și în facultate, astfel că am decis să urmez o cariera în acest domeniu și cred că a fost cea mai buna decizie.
Ce i-ai spune cuiva care se gândește să devină bucătar și e la început de drum?
Este o cariera foarte frumoasă, care îți poate aduce multe împliniri pe plan profesional, dar trebuie să știi că nu o să ai foarte mult timp pentru viața personală. Când toată lumea se distrează tu muncești.
Dacă ești pasionat – atunci trebuie să urmezi o carieră în gastronomie, pentru că o să te dezvolți mult si foarte repede. Daca îți lipsește pasiunea – nu are rost, pentru că o să fii un mediocru și nu cred că își dorește nimeni asta.
Ciorba preferată?
Ciorba de cartofi cu afumătură și tarhon. Mirosul de afumatură, gustul de smântână acrișoară, tarhonul, care aduce un parfum aparte, și o ceapă verde alături sunt de vis!
Restaurantul tău favorit din Cluj, din România, din lume?
În Cluj nu aș putea spune că am un restaurant preferat, dar dacă vreau să mănânc tradițional mă duc la „Zama”, pentru o ocazie specială aleg „Baracca”, iar din România îmi place mult conceptele „Noua” și „Soro lume”.
În ceea ce privește restaurantul meu preferat din lume, aici am două opțiuni: „El Celler de Can Roca” și „Eleven Madison Park”
Mentorul tău?
Omul care mi-a marcat cariera până acum este Bogdan Dănilă. Pot spune cu tărie că nu am reușit să acumulez în bucătăriile autohtone timp de 5 ani câte am învățat alături de el într-un an.
Omletă sau ouă ochiuri?
Omletă, fără dubii. O omletă cremoasă, făcută corect e orgasm gastronomic.
Head Chef al unuia dintre cele mai apreciate restaurante din Cluj, ROD, restaurant cotat de renumitul ghid gastronomic Gault&Millau cu 11 bonete.
Former Head Chef Pastel, sub bagheta magică a chef-ului Bogdan Dănilă, unul dintre puținii bucătari români ce dețin o stea Michelin.
Așa ți-ai imaginat că o să decurgă cariera ta, atunci când te-ai apucat de gătit?
La început de drum savuram momentul, doar. Nu îmi făceam proiecții legate de cariera mea, știam doar un lucru: dacă muncești mult, sigur ajungi să fii bun.
În momentul de față sunt la Restaurant ROD, unde am conceput primul meu meniu împreună cu Corina Grama, unul inspirat din amintiri și gusturi din copilărie. Sunt foarte mândru că am reușit să transpunem gustul copilăriei în preparate reinterpretate.
Acum lucrez la meniul de vară, în februarie începem să probăm dish-urile noi și sper ca în luna mai să îl implementăm. Lucrăm în funcție de sezonabilitate și prefer să avem cât mai multe produse autohtone, să sprijinim fermierii și producătorii locali.
Revenind la întrebare, dacă fac o retrospectivă a carierei mele, sunt foarte mulțumit cu ce am realizat, cu experiențele pe care le-am adunat de-a lungul timpului și oamenii pe care i-am întâlnit, iar în ceea ce privește viitorul sunt foarte optimist!
Unde te vezi în următorii 10 ani? 🙂
În următorii ani doresc să îmi deschid propriul restaurant, cu maxim 15 locuri, și să fac mâncarea în fața clienților. Dar, înainte de asta doresc să îmi deschid o shaormerie, pentru că e „Junk food”-ul meu preferat și mi se pare că în Cluj peste tot e același gust.
