Timp de citire: 2 min
Musai să ajungi la Conacul lui Maldăr, o veche culă[1] oltenescă, reprezentativă
pentru farmecul boieresc al Olteniei de altădată. Zona în care este amplasat cuprinde
Culele de la Măldărești și satul Olari, adevarata vatră a olăritului oltenesc, inclus acum în
patrimonoiul UNESCO.
Restaurantul este deschis și oaspeților care nu sunt cazați la conac, însă doar pe
bază de rezervare.
Locuri de parcare sunt suficiente.
Localul, muzica și ambianța sunt fermecatoare.
Printre meniurile conacului: „Splendoare în alb”, „Ospăț de Duminica la conac” sau
„Armonia gusturilor tihnite la conac” conțin preparate precum: „Alinarea Coanei Marița”
(ciorbă de găină de curte cu tăiței de casă și leuștean), „Of ce dor, ce chin, ce jale” (pulpă
de curcan la cuptor cu piure de cartofi, fâșii de morcovi trase în unt cu lămâie și salată de
varză ) sau „Zăbava boierului” (cărnuri afumate și neafumate cu sos de roșii, cartofi copți
si murături de sezon).
Masa poate fi servită înăuntru și e organizată ca odinioară, lângă șemineu cu
tacâmuri și sfeșnice elegante, lumină suavă și muzică cu ștaif sau afară, la umbra unui nuc
bătrân.
Totul e impecabil, iar amabilitatea și căldura personalului sunt ca niciunde, vă
asigur.
Timpul de așteptare trece cu nebăgare de seamă, iar felurile de mâncare sunt servite
corespunzator: aperitivele singure, urmate de felul principal și deserturi. Adică, dacă doar
o persoană din patru, de exemplu, comandă antreu, se aduce doar acel antreu, iar felurile
principale vor fi servite împreună de toți comesenii. Atât de simplu…
Pâinea este făcută de ei, îți vine să crezi? Și… Surpriză: fac și pâine fără gluten dacă
sunt anunțați din timp. Ce frumos!
Mărimea porțiilor este așa cum ar trebui să fie, ca la manual: 150 g antreurile, 300 g
felurile principale și 120 g deserturile, iar raportul dintre garnitură, proteină și sos este la
virgulă, acompaniindu-se până la final. Un argument convingător în plus este că folosesc
ingrediente de sezon.
Atenția la detalii se observă și la modul de prezentare al farfuriilor, creativitatea
fiind aici la ea acasă, evident mult peste media restaurantelor din România.
Mâncarea este servită la temperatura potrivită atât caldă, cât și rece.
La tehnicile de gătire poate fi loc de mai bine, însă mereu e loc de mai bine. 🙂
Gustul este desăvârșit și delicios de fiecare dată, echilibrat la nevoie cu aciditate,
exact ca la manual (repet cuvântul pentru a sublinia caracteristica acestui restaurant).
Nota de plată îmi aduce aminte de o vorbă pe care am auzit-o la chef Hădean:
„mâncarea este scumpă doar atunci când nu e bună”. Cât adevăr…
Săru-mâna pentru masă, mult prea bună și gustoasă!
[1] Culă = locuință boierescă fortificată, cu mai multe caturi, răspândită în sec. XVIII în Oltenia. (Dexonline.ro)
