Corina Grama
Un fel de asl pls 🙂
Numele, vârsta și locul unde ați crescut?
Corina Grama, am exact vârsta marilor realizări. Am descoperit că reușesc să fac ceea ce îmi doresc și asta pentru că am aflat la timp ce vreau să fac în viață.
Am crescut la Bistrița unde m-am și născut. Sunt convinsă că a fost locul potrivit pentru mine, și tot ce am acumulat după ce am plecat de acolo a contribuit la completarea femeii care sunt azi, una împlinită și mereu bucuroasă când descoperă frumusețea vieții.
Mirosul și gustul copilăriei?
Copilăria mea are gustul aluaturilor dospite și coapte din care se făcea pâine bătută sau prăjitură cu mere și cornulețe cu nucă prăjită, gogoși sau plăcintă cu brânză; mda, astea mi-au rămas impregnate în memorie. Între vârsta inocenței și bunătățile din aluat frământat de mâinile la care mă gândesc cu recunoștință va rămâne mereu o legătură de nezdruncinat. Poate și pentru că în cuptor nu era doar aluat, ci și dragoste pentru mine.
Cine gătea/ gătește cel mai bine din familia dumneavoastră?
Bunica mea era o bucătăreasă desăvârșită. Profesionalismul ei a fost recunoscut în bucătăria cantinei partidului de la Bistrița. Și acolo era musai să gătești impecabil.
Dacă nu ați fi ajuns bucătar ce îndeletnicire ați fi avut?
Mi-ar fi plăcut să fiu Criminalist, dar am terminat studiile prea târziu.
Ce ia-ti spune cuiva care se gândește să devină bucătar și e la început de drum?
Dacă ești pasionat continuă-ți drumul, dar dacă prezența ta în bucătărie nu e dublată de pasiune, dacă nu regreți când se termină ziua acolo, e mai bine să renunți înainte de a începe. Gastronomia e la fel de exigentă precum arta, iar lipsa de pasiune te dă de gol. E păcat să pui în farfurie frustrările tale, plictiseala. Mâncarea trebuie să aducă bucurie, dar asta se poate doar dacă o faci cu plăcere, dacă visezi la ea zi și noapte.
Ciorba preferată?
Nu îmi plac ciorbele, dar pot să mănânc cartofi prăjiți în fiecare zi.
Restaurantul dumneavoastră favorit din Cluj, din România, din lume?
Activitatea mea principala, după munca, este ieșitul la restaurant, chiar și vacanțele mi le organizez în funcție de restaurante.
Îmi plac multe, foarte multe, chiar și lista de preferate ar fi lungă. Pentru mine călătoriile au sens gastronomic profund, au arome, texturi, combinații inedite, o defilare de tehnici, de specificuri. O croazieră cu multe opriri ar însemna o căutare continuă a magiei din bucătăriile fiecărui restaurant.
Mentorul dumneavoastră?
Orice Chef sau bucătar sau lucrător în bucătărie de la care pot învăța ceva poate fi mentorul meu.
Omletă sau ouă ochiuri?
Omleta, deoarece o poți face într-o mie de feluri.
Am fost fermecată în copilărie de talentul bunicii mele. De când am decis să merg pe acest drum, am încercat să o fac mândră de mine. Așa că am învățat mereu și o fac în fiecare zi, atât în Cluj, cât și de la chefi ce și-au câștigat cu arta lor faimoasele stele din constelația excelenței în gastronomie, Michelin. Diploma se obține ușor, experiența se acumulează muncind, iar pasiunea te duce pe drumul succesului. Am norocul și bucuria să nu duc lipsa acestor ingrediente.
Așa v-ați imaginat că o să decurgă cariera dumneavoastră, atunci când v-ați apucat de gătit?
Nu mi-am imaginat vreodată că o să lucrez în bucătărie. Am început să gătesc când m-am întors în Romania după 13 ani trăiți și „mâncați” în Spania, folosind memoria gustului (și puținele ingrediente pe care le găseam atunci la piață) din dorul de a savura o mâncare așa cum avusesem parte în anii petrecuți pe meleaguri iberice. Mi-a ieșit și de atunci, încurajată de prieteni și familie o fac cu toată dragostea.
Unde vă vedeți în următorii 10 ani? 🙂
Visul meu mă duce la țară, unde să ridic o mică așezare în cadrul unei activități de turism rural, cu o gradină de zarzavaturi și câteva găini, unde să pot oferi experiențe senzoriale și autentice călătorilor care își vor lăsa câteva zile în grija mea. Poți aduce bucurie în viețile oamenilor în multe feluri, dar să nu lipsească mâncarea cu gust profund, din ingrediente pline de prospețime, chiar din locul unde sunt produse. Cred că aș vrea să reconstitui emoțiile de care am avut eu parte în copilărie.
