Corina Grama

Corina Grama

by | Aug 6, 2023 | Meet the Chef

Un fel de asl pls 🙂
Numele, vârsta și locul unde ați crescut?

Corina Grama, am exact vârsta marilor realizări. Am descoperit că reușesc să fac ceea ce îmi doresc și asta pentru că am aflat la timp ce vreau să fac în viață.

Am crescut la Bistrița unde m-am și născut. Sunt convinsă că a fost locul potrivit pentru mine, și tot ce am acumulat după ce am plecat de acolo a contribuit la completarea femeii care sunt azi, una împlinită și mereu bucuroasă când descoperă frumusețea vieții.

Mirosul și gustul copilăriei?

Copilăria mea are gustul aluaturilor dospite și coapte din care se făcea pâine bătută sau prăjitură cu mere și cornulețe cu nucă prăjită, gogoși sau plăcintă cu brânză; mda, astea mi-au rămas impregnate în memorie. Între vârsta inocenței și bunătățile din aluat frământat de mâinile la care mă gândesc cu recunoștință va rămâne mereu o legătură de nezdruncinat. Poate și pentru că în cuptor nu era doar aluat, ci și dragoste pentru mine.

Cine gătea/ gătește cel mai bine din familia dumneavoastră?
Bunica mea era o bucătăreasă desăvârșită. Profesionalismul ei a fost recunoscut în bucătăria cantinei partidului de la Bistrița. Și acolo era musai să gătești impecabil.


Dacă nu ați fi ajuns bucătar ce îndeletnicire ați fi avut?
Mi-ar fi plăcut să fiu Criminalist, dar am terminat studiile prea târziu.


Ce ia-ti spune cuiva care se gândește să devină bucătar și e la început de drum?
Dacă ești pasionat continuă-ți drumul, dar dacă prezența ta în bucătărie nu e dublată de pasiune, dacă nu regreți când se termină ziua acolo, e mai bine să renunți înainte de a începe. Gastronomia e la fel de exigentă precum arta, iar lipsa de pasiune te dă de gol. E păcat să pui în farfurie frustrările tale, plictiseala. Mâncarea trebuie să aducă bucurie, dar asta se poate doar dacă o faci cu plăcere, dacă visezi la ea zi și noapte.


Ciorba preferată?

Nu îmi plac ciorbele, dar pot să mănânc cartofi prăjiți în fiecare zi.


Restaurantul dumneavoastră favorit din Cluj, din România, din lume?
Activitatea mea principala, după munca, este ieșitul la restaurant, chiar și vacanțele mi le organizez în funcție de restaurante.

Îmi plac multe, foarte multe, chiar și lista de preferate ar fi lungă. Pentru mine călătoriile au sens gastronomic profund, au arome, texturi, combinații inedite, o defilare de tehnici, de specificuri. O croazieră cu multe opriri ar însemna o căutare continuă a magiei din bucătăriile fiecărui restaurant.


Mentorul dumneavoastră?

Orice Chef sau bucătar sau lucrător în bucătărie de la care pot învăța ceva poate fi mentorul meu.

Omletă sau ouă ochiuri?

Omleta, deoarece o poți face într-o mie de feluri.

Am fost fermecată în copilărie de talentul bunicii mele. De când am decis să merg pe acest drum, am încercat să o fac mândră de mine. Așa că am învățat mereu și o fac în fiecare zi, atât în Cluj, cât și de la chefi ce și-au câștigat cu arta lor faimoasele stele din constelația excelenței în gastronomie, Michelin. Diploma se obține ușor, experiența se acumulează muncind, iar pasiunea te duce pe drumul succesului. Am norocul și bucuria să nu duc lipsa acestor ingrediente.

Așa v-ați imaginat că o să decurgă cariera dumneavoastră, atunci când v-ați apucat de gătit?

Nu mi-am imaginat vreodată că o să lucrez în bucătărie. Am început să gătesc când m-am întors în Romania după 13 ani trăiți și „mâncați” în Spania, folosind memoria gustului (și puținele ingrediente pe care le găseam atunci la piață) din dorul de a savura o mâncare așa cum avusesem parte în anii petrecuți pe meleaguri iberice. Mi-a ieșit și de atunci, încurajată de prieteni și familie o fac cu toată dragostea.


Unde vă vedeți în următorii 10 ani? 🙂

Visul meu mă duce la țară, unde să ridic o mică așezare în cadrul unei activități de turism rural, cu o gradină de zarzavaturi și câteva găini, unde să pot oferi experiențe senzoriale și autentice călătorilor care își vor lăsa câteva zile în grija mea. Poți aduce bucurie în viețile oamenilor în multe feluri, dar să nu lipsească mâncarea cu gust profund, din ingrediente pline de prospețime, chiar din locul unde sunt produse. Cred că aș vrea să reconstitui emoțiile de care am avut eu parte în copilărie.

De ce e bine să faci o școală de bucătari?

by | Jul 30, 2023 | Jurnalul Unui Bucatar

Timp de citire: 1:45 min

Fiindcă vei avea prilejul să dobândești o structură solidă, o bază pe care, mai apoi, vei putea construi mult mai ușor o carieră, așezând pe ea întreaga experiență pe care o vei obține prin muncă. Dar, doar dacă îți place să gătești. Dacă ai pasiunea asta.

Nu orice școală este bună, categoric, iar pentru aceasta vă pot da câteva sugestii pe care să le urmăriți atunci și dacă vă veți decide să urmați un institut culinar.

Aș începe cu tradiția și reputația. Aici fiind vorba nu numai de câți ani este instituția pe piață, de ce concepții și obiceiuri s-au statornicit în cadrul acesteia, ci și despre felul în care este cunoscut și apreciat în societate, nu neapărat prin prisma absolvenților. Într-adevăr, poate fi bună și o școală nou înființată, însă, dacă școala are o istorie îndelungată, iar părerea publică despre ea este favorabilă, putem fi siguri că aceasta se va strădui mai mult pentru a-și menține reputația și ne va fi mai la îndemână să ne informăm din mai multe surse.

Structura cursurilor. Ar trebui sa aibă o parte teoretică și o parte mult mai însemnată de practică. Mai ales prin practică o sa ajungi, într-un final, bucătar. Evident că teoria te va ajuta, însă în niciun caz nu vei reuși doar prin ea.

O structură sănătoasă de curs ar trebui să conțină neapărat: ustensilele și echipamentele din bucătărie, modul de organizare și circuitele din aceasta, regulile de igienă și măsurile de protecție a muncii, identificarea ingredientelor perisabile, deprinderea tehnicii de ascuțire a cuțitului, atât cu masatul, cât și pe piatră, învățarea tipurilor de tăieturi, emulsii stabile și instabile, supe bază, sosuri mamă, gustul și cum funcționează el, degustări, vizite la piață și producătorii locali, urmate, mai apoi, de preparate de pește, pui, vită, porc etc., porționarea și aranjarea mâncării pe farfurie. Un curs în care veți găti tot felul de preparate de pe întreg mapamondul fără nicio structură sau având una superficială, este o pierdere de bani și vreme, în opinia mea. Este internetul plin de rețete, poze și filmulețe. Nu de asta aveți nevoie, ci de dobândirea de tehnici prin care să puteți, mai apoi, să gătiți orice fel de rețetă.

Trainerul formator. Interesați-vă cine va fi Chef-ul vostru trainer! Este foarte important, mult mai important decât cei care predau teoria. Cautați-l pe Instagram, pe Facebook, Google etc. sau informați-vă de la absolvenți despre calitățile acestuia. Vă regăsiți în ceea ce postează, în locurile în care lucrează, în preparatele pe care le postează? Absolvenții dau referințe bune? Foarte bine, mergeți pe „mâna” acestuia. Daca nu, nu merită, din nou.

Faceți o vizită la școală înainte să vă înscrieți! Rugați-i să vă arate bucătăria și dotarile ei. Este ce trebuie?

Cu un strop de research te poți asigura că urmezi „calea cea dreaptă” și banii tăi sunt cheltuiți așa cum trebuie.

Sunt și persoane care au ajuns bucătari, și buni de tot, fără școală. Nu este un must, dar majoritatea bucătarilor din branșă, atât cei care au urmat niște cursuri de perfecționare, cât și ceilalți, recomandă școlile culinare. Ajută mult educația asta, domnule, mai ales cand o ai!:)