Iată lista mea de restaurante cu specific romanesc. Le-am încercat, nu o dată, și livrează constant aceeași calitate, același gust și asta e mare lucru.
Poftesc deseori la o salata de vinete, o ciorba de burtă, o varză călită, un gulaș sau o tochitura cinstită, recunosc. Gustul copilăriei își face mendrele și mă poartă “acasă”, acolo unde gustul de atunci mi-a rămas, și acum, la fel de familiar.
Nu am încercat toate restaurantele tradiționale din Cluj-Napoca, însă din cele apreciate recomand cu căldura focului de odinioară, cele trei: Zama, Roata si Vărzaria.
Originalitatea restaurantului La Zama a fost superb completată de către ilustrul Mircea Groza. Și, cum omul sfințește locul, se cam vede în orice fărâmă. De la denumiri, la prezentare și gust, maestrul și-a arătat talentul de arheolog culinar.
Roata și Vărzaria au tradiția anilor. Sunt originare, românești și pline de povești, cu gust, bineînțeles.
Uzina de mici este un super concept, care se află pe lista mea. Aici se pot servi doar mititei, ouă ochiuri, cartofi prăjiți, ciorbă de burtă și salam de biscuiți. Melancolic, exact ca în vremurile când nu aveam posibilitățile de astăzi, dar, parcă nu conta mai deloc.
Și, bineînțeles, recomand mititeii de Someșeni de la Oser. Este o chestiune care trebuie rezolvată, neapărat, într-o zi de sâmbătă.
Pe lista mea mai sunt Casa Maramureșeană, Valachia, Casa veche și Best Grill, un garaj mai mult decât un restaurant unde se gătește atât de bine, încât tot mai mulți oameni sunt vrajiți de farmecele locului și, bineînțeles, a mâncării. Vorbește lumea!
Nu sunt cafengiu deloc. Beau aproape zilnic cicoare. Deci, înțelegeți voi. 😊 Chiar și așa, mi-a plăcut mult, mult de tot M60. Mi-au plăcut forfota, mirosul specific, energia locului, locul în sine, dar și mâncarea. Frumos tare!
Am luat micul dejun și, fiind mare fan al ouălor de orice fel, am fost încântat să regăsesc în meniu diverse opțiuni.
La masă s-a comandat asa (pă sharing): Somon, Ou ochi, Cartofi Rosti și cremă de brânză cu busuioc, Turkish Cilbir, Ouă Benedict.
Plăcut ochiului 😉, proaspăt, corect gătit și delicios. Cam așa aș descrie întreaga experiență. Mi-a plăcut tare mult cremă de brânză cu busuioc. Am ”furat-o” și eu în meniul meu. Păi, ce Dumnezeu? Nu era păcat?😄La urma urmei suntem colegi, ce naiba! 🙂 Dacă aș locui în București, aș merge des la M60. Dar voi, bucureștenii, bineînțeles, o puteți face negreșit, zilnic, undeva în Zona Amzei, la intersecția străzilor Medeleev și George Enescu.
Saru’ mână pentru masă, mult prea bună și gustoasă.
Sau locul de unde vine, probabil, cel mai cunoscut preparat din întreaga lume, pizza. Cum a ajuns atât de faimoasă această mancare considerată, la inceputuri, mâncarea săracilor?
Mai presus decât agitația, mizeria sau aglomerația acest oraș are două pasiuni nebune: fotbalul și pizza. Probabil că acesta e răspunsul, ambele sunt iubite cu o patimă dusă la extrem. Este greu să recomanzi câteva restaurante, locații unde se mănâncă bine într-un oraș asa de mare. Nu ai cum.
Ce pot să recomand tuturor călătorilor gurmanzi, indiferent în ce loc va aflați, este să dați o căutare rapidă pe google înainte să pășiți într-o crâșmă să luați masa. E păcat ca în zilele noastre să riscăm o masă proastă și, poate, scumpă în același timp. So check it out! 👍
Vă recomand, în schimb, să o ardeți pe street food: pizza, pizza fritta, fritto misto, pește și fructe de mare, expresso și maritozzo (chiar dacă nu este original din Napoli). Și, poate, niște paste bune. Multe prăjeli, însă mult gust.
So, pe pizza avem asa: Gino e Toto Sorbillo, Pepe în Grani, L’ Antica Pizzeria Da Michelle, Pizza fritta, Antica Pizza Fritta da Zia Esterina Sorbillo Fritto misto și fructe de mare proaspete: I Sapori della Pescheria Azzurra Expresso și maritozzo, Gran Caffe Gambrinus. Și un restaurant micuț, super drăguț, Osteria da Antonio.
E mișto la Napoli. Are așa ceva… greu de definit… , cum rar întâlnești în alte orașe, care te încântă și te face să-l iubești.
Aaaa, și dați-le în colo de eventuale kilograme în plus. Nu în fiecare zi vă aflați aici.
O părere provincială și doar atât. Kane merită mai multă sfară-n țara. Cei vizați, sesizați-vă, vă rog, și dați-i Cezarului ce-i al Cezarului. Oricare ar fi motivele, este evident pentru oricine le-a trecut pragul și le-a gustat preparatele, că fac mare cinste gastronomiei românești. Înainte de toate, mărturisesc că fac parte din grupul Kane și sunt tare mândru de asta, însă părerea mea ar fi fost aceeași indiferent de situatie. Kane, the new romanian cuisine, este un concept bine construit în fiece detaliu. Locația este o casă contemporană de pe strada Dianei, cu odăi românești, făurite cu pricepere de meșteri autohtoni. Cu un chef extrem de tânăr și talentat, fără cusur, în persoana lui Cătălin Bejenariu. Vom reveni la el, fiind, zic eu, the rock star. Aici găsim printre altele: parchet de la Covasna, ceramica din Marginea, Bucovina, Terațo, un perete (gard) dat și ars cu ulei de pește, pereți albastru marin care semnificau bogăție în trecut, fiind o culoare mai scumpă la acea vreme. Este un tot fabulos. Să poftim, totuși, la masă, deoarece pentru asta am venit, vorba aia. Au două meniuri de degustare și doar atât: unul – scurt, altul – lung. Ambele pot fi însoțite sau nu de wine pairing. Noi am luat fără. Deci, nu poți comanda un singur fel de mâncare. Înțeleg și de ce: masa la Kane este o experiență. Ar fi trist tare să vii până aici și să comanzi un singur preparat. Ca să fiu mai bine înțeles, ar fi ca atunci, când de sărbători, dupa atâta trudă, un musafir, invitat de-al tău la masă, ar mânca doar puțină zacuscă, deși tu ai pregătit nenumărate feluri. Cum ar fi? Meniul scurt arată așa:
Tartă cu texturi de porumb;Chips de sfeclă roșie cu ciuperci murate; Tăieței de pui cu agrișe fermentate; Pâine cu sirop de ciuperci și două feluri de unt; Sfeclă roșie cu brânză de capră și spumă de hrean; Calcan de Marea Neagră cu caviar, pătrunjel și sos; Vânat cu legume de sezon, hribi și sos; Înghețată de pop corn cu cremă de pâine și rubarbă; Budincă de ciocolată albă cu sos de agrișe; Bomboane de ciocolată cu fructe fermentate; Bomboane de ciocolată cu cremă de alune.
Nu o să vorbesc despre fiecare fel în parte așa cum obișnuiesc, deoarece, fiind meniu de degustare, să expun detalii despre 10 preparate ar fi cel mai probabil to much pentru marea (mica) majoritate. Preparatele arată ireal de bine, toate sunt admirabile, fără excepție. Sunt exacte în fiecare detaliu, ca niciunde, sunt aproape sigur. Tehnicile moderne sunt foarte bine executate și sunt multe, arătând, pe lângă pasiunea evidentă, foarte multă pricepere. Altfel nu ai cum să reușești la o așa vârstă fragedă. Gustul este, evident, cumpănit cu o înțelepciune greu de imaginat. Mult respect! De gustibus non est disputandum, spune un vechi proverb latinesc. Într-adevăr, este greu să îți placă toate preparatele, chiar și la nivelul ăsta, însă, nu imposibil, se pare. Pe mine m-a fascinat, printre altele, calcanul cu caviar, si sos de pătrunjel. Este, fără doar și poate, cel mai bun pește, ever. Prea bun să fie depășit vreodată. În concluzie, avem stele Michellin, e adevărat că nerecunoscute încă. Kane ar fi, însă acolo. Vă garantează umila mea părere.
Mergeți, minunați-vă și voi.
Săru’ mână pentru masă, mult prea bună și gustoasă!
Cipru reprezintă începutul călătoriei mele în lumea gastronomiei. Aici, cu mulți ani în urmă, am lucrat prima dată într-un hotel de 5 stele ca ajutor de bucătar. Și tot aici am prins gustul acestei frumoase meserii. Ciprioții sunt mândri și pasionali atunci când gătesc și de așa ceva ai nevoie atunci când pornești pe acest drum. Sau și de asta, mai bine spus.
Deși influențată de istorie și vecini, bucătăria lor are identitate. Au halloumi. E a lor, dar nu numai. Au și Meze, au souvlaki, au kebab, au kleftiko (miel la cuptor), koupepia (sarmale în frunze de viță de vie), sheftalia (chiftele), vita Stifado, porc Affelia și au, bineînțeles, pește proaspăt și fructe de mare. Și mai au…
Vă sugerez, fie că sunteți gurmand sau nu, să mergeti doar la restaurante cu note de peste 4.3, 4.4 și câteva sute bune de review-uri. E păcat să nu ne folosim tehnologia, cu atât mai mult cu cât nu ia mult timp. Nu trebuie neapărat planificare, ci doar o scurtă verificare pe google a restaurantului în care urmează să intri. Nu de alta, dar sunt foarte multe locații care profită tare mult de pe urma vadului și servesc mâncare mult prea scumpă și nu de calitatea la care te-ai fi așteptat, de cele mai multe ori.
La Tony’s Taverna e superb. Mergeți la sigur. Noi doar acolo am cinat și e bine. Mâncare de tavernă, corectă, proaspătă și cu mult mult gust.
