by Costea Antoni | Aug 6, 2023 | Muntenia, Recenzii restaurante
O părere provincială și doar atât. Kane merită mai multă sfară-n țara.
Cei vizați, sesizați-vă, vă rog, și dați-i Cezarului ce-i al Cezarului. Oricare ar fi motivele, este evident pentru oricine le-a trecut pragul și le-a gustat preparatele, că fac mare cinste gastronomiei românești. Înainte de toate, mărturisesc că fac parte din grupul Kane și sunt tare mândru de asta, însă părerea mea ar fi fost aceeași indiferent de situatie.
Kane, the new romanian cuisine, este un concept bine construit în fiece detaliu. Locația este o casă contemporană de pe strada Dianei, cu odăi românești, făurite cu pricepere de meșteri autohtoni. Cu un chef extrem de tânăr și talentat, fără cusur, în persoana lui Cătălin Bejenariu. Vom reveni la el, fiind, zic eu, the rock star.
Aici găsim printre altele: parchet de la Covasna, ceramica din Marginea, Bucovina,
Terațo, un perete (gard) dat și ars cu ulei de pește, pereți albastru marin care semnificau bogăție în trecut, fiind o culoare mai scumpă la acea vreme. Este un tot fabulos.
Să poftim, totuși, la masă, deoarece pentru asta am venit, vorba aia. Au două meniuri de degustare și doar atât: unul – scurt, altul – lung. Ambele pot fi însoțite sau nu de wine pairing. Noi am luat fără. Deci, nu poți comanda un singur fel de mâncare. Înțeleg și de ce: masa la Kane este o experiență. Ar fi trist tare să vii până aici și să comanzi un singur preparat. Ca să fiu mai bine înțeles, ar fi ca atunci, când de sărbători, dupa atâta trudă, un musafir, invitat de-al tău la masă, ar mânca doar puțină zacuscă, deși tu ai pregătit nenumărate feluri. Cum ar fi? Meniul scurt arată așa:
Tartă cu texturi de porumb; Chips de sfeclă roșie cu ciuperci murate; Tăieței de pui cu agrișe fermentate; Pâine cu sirop de ciuperci și două feluri de unt; Sfeclă roșie cu brânză de capră și spumă de hrean; Calcan de Marea Neagră cu caviar, pătrunjel și sos; Vânat cu legume de sezon, hribi și sos; Înghețată de pop corn cu cremă de pâine și rubarbă; Budincă de ciocolată albă cu sos de agrișe; Bomboane de ciocolată cu fructe fermentate; Bomboane de ciocolată cu cremă de alune.
Nu o să vorbesc despre fiecare fel în parte așa cum obișnuiesc, deoarece, fiind meniu de degustare, să expun detalii despre 10 preparate ar fi cel mai probabil to much pentru marea (mica) majoritate. Preparatele arată ireal de bine, toate sunt admirabile, fără excepție. Sunt exacte în fiecare detaliu, ca niciunde, sunt aproape sigur. Tehnicile moderne sunt foarte bine executate și sunt multe, arătând, pe lângă pasiunea evidentă, foarte multă pricepere. Altfel nu ai cum să reușești la o așa vârstă fragedă. Gustul este, evident, cumpănit cu o înțelepciune greu de imaginat. Mult respect!
De gustibus non est disputandum, spune un vechi proverb latinesc.
Într-adevăr, este greu să îți placă toate preparatele, chiar și la nivelul ăsta, însă, nu imposibil, se pare. Pe mine m-a fascinat, printre altele, calcanul cu caviar, si sos de pătrunjel. Este, fără doar și poate, cel mai bun pește, ever. Prea bun să fie depășit vreodată.
În concluzie, avem stele Michellin, e adevărat că nerecunoscute încă. Kane ar fi, însă acolo. Vă garantează umila mea părere.
Mergeți, minunați-vă și voi.
Săru’ mână pentru masă, mult prea bună și gustoasă!
by Costea Antoni | Jan 31, 2023 | Ardeal, Recenzii restaurante
Timp de citire: 3 min
Adresa: Calea Turzii, nr. 160.
Clasificare conform prestigiosului ghid Gault&Maillau: 11 bonete din 20.
Chef: Alex Strugari.
Capacitate: 110 locuri, iar terasa dispune de alte 100 scaune.
E duminică, 15 Ianuarie 2023. În urma unei rezervări telefonice, am ajuns la Restaurantul ROD, dor de origini românești, aici unde poveștile au gust, iar amintirile sunt de neuitat.
Locația nu este centrală, după cum am menționat mai sus, dar are o parcare generoasă, este cool, modernă și poate fi în centrul atenției oricând. La amplasare mă refer, nu la parcare, evident.:))
Personal prefer localurile mai micuțe, mai cozy, însă, let´s face it, cu siguranță nu aș fi – prins masa cu rezevare în aceeași zi, în condițiile unui astfel de spațiu restrâns. Ceea ce ar fi fost frustrant, din proprie experiență zic.
Gusturi românești sunt prezentate într-un meniu super mișto, cu denumiri de odinioară, însă cu o prezentare a lor pe farfurie adusă la standardele actuale. Adică, plating frumos, elegant, așa cum ne place. Vă spun imediat, mai pe îndelete.
M-am bucurat să văd destul de multă lume, ceea ce înseamnă că se poate. Trebuie doar să faci ceea ce trebuie făcut.:)
Haideți să poftim la masă!
Am servit la antreuri din categoria “De obârșie”:
Tartar din mușchiuleț de vită românesc de pe meleaguri bistrițene, afumat cu lemn de prun, gălbenuș de ou confiat și pâine prăjită
-foarte, dar foarte bun. Prezentare simplă, dar gust – complex. Cremos de numa-numa, gustos – la fel.
Ar mai fi mers puțină pâine, ceea ce m-a dus automat cu gândul la faptul că nu am primit coșul cu pâine și untul casei. Nu știu de ce am gândit așa, pentru că nu e ca și cum ni se cuvine în fiece restaurant, dar asta am gândit. Ca să nu mai zic de următorul gând cu amuse bouche. Poate, pentru că reputația restaurantului a impus standarde ridicate așteptărilor mele.
Parfait din ficat de pui glazurat cu fructe de pădure, pâine prăjită
-aici prezentarea și-a spus cuvântul. Parfaitul ascuns sub un gel de fructe de pădure, viu colorat, mantie menită să îl domolească, ca, mai apoi, prin consistența și aroma lui să stăpânească toate simțurile. Dovleacul murat, tăieturile de ridichi și nasturtium (aromă de muștar, notă de hrean) dau nota finală, nota 10.
Crema de porumb cu ou poșat, floricele de porumb, porumb murat
-preparatul meu favorit; crema de porumb – fină, având în centrul prezentării un ou poșat la 63 de grade. Un film bun de tot, din care floricelele de porumb nu aveau cum să lipsească, oferind textură preparatului. Porumbul murat asigură finalul fericit al unei love story.
Feluri principale
Bucate vânjoase,
Papricaș cu piept de pui și mămăliguță
-ce tehnică pentru formele mămăliguței umplute și pentru tăierea și gătirea pieptului de pui! Alt nivel! Frumoasă interpretarea acestui preparat cu o puternică tradiție! Oui chef!
Cotlet de berbecuț tăvălit în ierburi aromate, cu sos de prune uscate și piure de năut
-gust bun, nu zic, însă personal nu am înțeles foarte bine dacă piureul de năut era mai degrabă un hummus, rece? Și sosul – de prune uscate? Oricum, cotletele de berbecuț tăvălite în ierburile aromate, viu colorate, au fost gătite corect. Într-un final avem 3 elemente care se înțeleg bine.
Chiftea de vită, gătită la Josper, pe jar, în pâine făcută pe loc în cuptor pe lemne, sos tartar și sos bbq, brânza cheddar, ceapă caramelizată
-am dedus din descriere că este vorba despre burger și nu m-am înșelat deloc. Un burger „mai bun” cu sosurile ce „trăbă”, care m-a bucurat din plin.
Obrăjori de vită, piure de dovleac, sos de vin roșu cu coajă de portocală, dovleac murat
obrăjorii – gătiți corect, piureul de dovleac – perfecțiune; sosul putea fi, în opinia mea, mai intens ca să dea mai multă forță întregului preparat.
Ochiii mei de soacră au văzut farfuria ușor ciobită. Evident, se mai întâmplă. Râde ciob de oală spartă!:)
Macaroane cu brânză
-aici mi-au plăcut foarte mult și prezentarea, deși simplă, dar și gustul. Pastele gătite perfect, cu sosul super cremos, au fost acoperite de un chips (cerc) din parmezan, textura crocantă jucându-și foarte bine rolul.
Very well done chef!
Zalbe și mărgele
Deserturi,
Măr și caramel, bezea, mere coapte, spumă de alune caramelizate, caramel
-just pretty, însă tot ce urmeaza este uau: nebunie de texturi și arome. Spuma divină acoperă merele coapte și caramelul, dar nu și la gust, iar nucile sunt presărate peste bezea.
Lapte de pasăre, mousse vanilie, sos vanilie, chips de lapte, ciocolată de casă albă, coulis de coacăze roșii
-când visez la un desert pe care mi-ar plăcea să îl fac, visez la așa ceva. Are istoria desertului din caietul de prăjituri al oricărei gospodine, însă prezentarea este din altă dimensiune. Reinterpretarea face cinste. Contraste de gusturi, texturi, tot ce trebuie! Chips de lapte?? Uauuu!
Amandină, blat pufos cu cacao, caramel cu ciocolată, cremă fină de ciocolată neagră, ciocolată de casă, sirop cald cu rom
-good looking, blat pufos ca în descriere, amețit de siropul de casă cald, însă personal, cu tot respectul pentru patisera extrem de talentată, aș reduce cantitatea cremei fine din ciocolata neagră, astfel încât caramelul de ciocolată să se simtă mai intens. Ciocolata de casă e la ea acasă.
Cam atat pe ziua de azi. Aaaa, era să uit. Au și pizzaaaa, care se face live în cuptor cu lemne, asta în caz că poftești la ceva mai „casual”.
O experiență culinară desăvârșită, „de neuitat”, ce mă face să adaug ROD-ul pe lista mea scurtă de restaurante din Cluj.
Săru-mâna pentru masă, mult prea bună și gustoasă!
by Costea Antoni | Jan 13, 2023 | Ardeal, Recenzii restaurante
Timp de citire: 3:30 min
În inima orașului Cluj-Napoca, într-o zonă unde au început să apară tot mai multe localuri de calitate, dezvoltând tot mai mult gastronomia comunității din care facem parte, se află și Visuin, sau locul unde băuturi făcute ca la carte, pot sta la aceeași masă cu gustări și preparate de același rang. Suntem, mai exact, pe Strada Universității, numărul 6, în casa TIFF.
Am avut norocul să îl cunosc pe Silviu, unul dintre proprietari, acum câteva săptămâni. Și, cu ajutorul lui, am reușit să ținem modulul „Despre gust”, în cadrul cursului de bucatari pe care îl țin, la el în restaurant, delectându-ne cu ale lor preparate. Ce idee bună!!
Există o vorbă din bătrâni, care spune că omul sfințește locul. Bătrânii ăștia…:)
Încep recenzia prin a spune că lipsa locurilor de parcare poate fi un impediment, însă, credeți-mă, merită cu prisosință un drum cu taxiul (ar fi chiar recomandat pentru a le sorbi din băuturile fermecate) sau, de ce nu, căteva ocoluri până să parchezi. Măcar atât.
„Crâșma” are personalitate și arată întrun fel distinct. De cum pășești înăuntru, ești întâmpinat de o armata de oameni, care mai de care mai instruiți în a-ți transmite căldura „aia”, ospitalitatea „aia”… știți la ce mă refer, nu? „Aia” – parcă tot mai rar întâlnită în industrie, din păcate.
Ca să nu mai lungesc vorba, am servit așa: salată de vinete, pate de casă, tartar de vită pe pain perdu, Tonkatsu sandwich, o cremă de brânză gratinată, morcovi caramelizați cu ricotta și ulei de mărar, t-bone, cartofi copți și salată de verdețuri, dar și tartă cu lime, tort de ciocolată, nut a flower li cheesecake catalan. O experiență culinară desăvârșită, din care nu au lipsit: culori, arome și texturi.
Dar să le luăm pe rând:
Salata de vinete, din vinete coapte pe jar și asta, credeți-mă, nu este doar în denumirea preparatului, așa, doar, ca să sune altfel, aroma aceea plăcută de fum fiind percepută, parcă, prin toate simțurile; ele sunt combinate cu tomato miso, smoky mayo, ceapă coaptă și ulei de trufe. La prima vedere pare că sunt prea multe gusturi intense, însă nu se ceartă deloc, pe cuvânt, ba, dimpotrivă, sunt împăcate, parcă, cu ideea că vânăta este vedeta, susținând și încurajând gustul final. Genială îmbinare de arome!
Pateul de casă; deși îl regăsim în multe meniuri cel de aici e inegalabil. Îl gătesc întrun fel aparte, printr-o tehnică originală, păstrându-i o culoare vioaie, o consistență corectă, amplificându-i, totodată, gustul. Pentru a echilibra situația, se serveste însoțit de un gem de ceapă și ridiche murată. Chapeau!
Tartarul de vită e dragoste la prima vedere. Tăiat din bardă, cremos, condimentat atât cât trebuie și, atenție, servit pe pain perdu, înmuiat bine în lapte, înainte de a-l rumeni suficient în tigaia încinsă. Fin, delicat și de neuitat.
Tonkatsu sandwich, dintr-un pulled medalion de vită, după care a fost clădit ca o chiftea, panerată și prăjită în baie de ulei până devine crispy. Servit între două felii de pâine cu gouda, varză albă și sriracha, al cărui simplu mod de prezentare, reușește să scoată în evidență toate aspectele. Delicios.
Crema de brânza gratinatăa și servită ca un crème brulee, cu anghinare și diverse feluri de brânză este tot ce ai nevoie să ungi o felie de pită și să îți satisfacă toate simțurile. Simplă, dar intensă, mai ales datorită tehnicii de gratinare.
Morcovii caramelizați cu ricotta și ulei de mărar, arătoși, dulci, cremoși și aromați cu uleiul clorofilic al mărarului. Nucile, prin textura lor ușor crocantă, își fac treaba, accentuând gustul final.
T-bone, cartofi copți și salată de verdețuri. Clasic, gătit corect, însoțit de un demi-glace (sosul ăla maro, bogat, căruia i se mai spune și aurul din bucătărie, deoarece se investește în el foarte mult timp), care împreună cu cartofii copți, aromați și salata de verdețuri îți oferă cam tot ce ai nevoie întrun singur preparat.
La deserturi o să fiu succint, nu pentru că nu ar fi multe de spus, ci pentru a lăsa loc și unui strop de mister. Ele sunt dulci, dar nu prea dulci, atât cât să se simtă și celelalte ingrediente, nu doar zahărul. Portiile-s generoase, aș spune poate mult prea generoase. Prezentarea, dar și denumirea, la “nut a flower” este o poveste instagramabilă, pe lângă gustul rafinat.
Încă un un aspect care trebuie menționat. Meniul, deși poate părea lung la prima vedere, este foarte bine gândit si structurat. Bucătăria este împărțită pe stații după modelul franțuzesc, iar brigada de bucătari este foarte bine instruită, creând, astfel, niște rutine sănătoase, dezvoltate sub îndrumarea atenta lui chef Bogdan Vavrita.
Aaaa, și să nu uit: lumina și sonorizarea locului sunt alte aspecte care nu le-au scăpat celor de la Visuin. Încercați camerele și o să înțelegeți ce zic.
În concluzie, oamenii se pricep chiar bine de tot și se vede pasiunea lor în ceea ce fac. Și când te gândești că toată povestea a început întro noapte, acum ceva timp, când, lucrând în spatele tejghelei, printre sticle și pahare servite clienților, cei doi angajati ai barului s-au decis aproape din priviri să devină asociați și să își înceapă propriul business.
În final, un sfat pentru cei care cheltuiesc mult pe un banal burger, în oricare dintre localurile Clujului, în care se regăsesc pagini nesfârșite de preparate în meniu, pregătite cel mai probabil de doar 2, 3 oameni: gândiți-vă de două ori atunci când catalogați drept scumpe niște preparate în care se investește, pe lângă cunoaștere, creativitate și ingrediente de calitate, și atenția la detalii ori un serviciu în care se regăsesc, lejer, multe aspecte din definiția ospitalității.
Respect, Visuin!
Saru´mâna pentru masă, mult prea bună și gustoasă.
by Costea Antoni | Dec 16, 2022 | Jurnalul Unui Bucatar
Timp de citire: 1 min
Am cunoscut-o pe Ioana Tăuțan, fondatoarea conceptului Sarmale Delivery, într-o
sâmbătă în târgul de vechituri de la Oser, când, în drum către ieșire, m-am oprit la rulota ei
și am luat pentru acasă o porție de sarmale cu păsat. Atât eu, cât și soția mea ne-am
îndrăgostit de ele, după ce le-am devorat, bineînțeles.:)
Am păstrat legătura pe instagram și acum sarmalele ei se regăsesc în meniul nostru
de la cantina Băncii Transilvania, satisfăcând exigențele angajaților.
Povestea acestor delicioase produse a început în primăvara anului 2022, într-o
duminică însorită în care Ioana servea masa cu familia ei, amintindu-și cu nostalgie de
zilele în care bunica ei îi aduna pe toți la masă în jurul oalei cu sarmale.
I-au rămas în minte, adânc impregnate, atât gustul, cât și mireasma lor, dar mai ales
voia bună din jurul mesei.
A fost momentul în care s-a născut gândul, apoi ideea de a păstra această tradiție și
de a aduce acea atmosferă de sărbătoare în sufletul oamenilor.
De atunci, ea și echipa ei muncesc neîncetat, împărtășind tuturor celor interesați
tradiția și gustul copilăriei.
„Îmi doresc că lumea să savureze gustoasele sarmale, rețeta bunicii, și să se bucure
de acea atmosferă specifică”, zice Ioana.
Folosește doar ingrediente de calitate: legume din grădina proprie, carne fragedă, pe
lângă pasiune și mult, mult suflet.
În meniu se regăsesc sarmale cu carne sau cu păsat, crude sau fierte. Se poate face
comandă sau le puteți gusta fie în Oser, la târgul de Crăciun, sau EC din Florești.
Închei prin a spune că am un deosebit respect pentru cei care creează un întreg concept în jurul unui singur produs.
Cât de bune pot fi aceste sarmale? Nu veți ști dacă nu le veți gusta.:d
by Costea Antoni | Nov 12, 2022 | Ardeal, Recenzii restaurante
Timp de citire: 2:30 min
Am un foarte mare respect pentru Nicu Crăciun, creatorul, antreprenorul, creierul și bucătarul food track-ului „Cimbru” și al restaurantelor „Cimbru Meat and Flame”, „Uzina de Mici” și, mai nou, „Cimbru Author Cuisine”.
Drumul pare simplu și firesc, dar această creștere organică a presupus, pe lîngă multă muncă, expertiză, planificare atentă, și un efort continuu pentru a-și câștiga o reputație locală pe masură.
Am zis locală? Ce mi-a venit?
A fost premiat de prestigiosul ghid Gault Millau cu 11.5 bonete, care i-a redat imediat o recunoaștere binemeritată la nivel național.
What?? 🙂
Face un brand din orice, atât de priceput e!
Cum să faci un brand doar din mici și ciorbă de burtă?
Dar, de ce să nu faci?
E acolo o bogată tradiție și un gust atât de cunoscut, cu care mai noi toți am crescut, încât îți este foarte greu să-l eviți.
Am fost acum ceva vreme mușteriu în „Cimbru Author Cuisine” cu un grup de prieteni. Restaurantul este în inima orașului, pe strada Emil Isac, nr. 11, mai exact.
Frumos amenajat, degajă o atmosferă extraordinar de familială, care îți dă un sentiment de bine încă de cum pășești înăuntru. Bucătăria semideschisă parcă îți șoptește: „bucătăria nu este un secret pentru noi, deci nu ar trebui să fie nici pentru voi”. Suntem ready to rock!
Am fost întâmpinați cu ospitalitate, așa cum se cuvine, și conduși prietenos la masă, pe terasă. Ce terasă mișto!
Meniul este scurt, dar cuprinzător. El conține: 3 antreuri (unul cu carne, două fără), 3 feluri principale (două cu carne, unul fără), un dulce, brânzeturi și un chef special. Se poate servi la alegere sau poți alege una dintre variantele: aperitiv, fel principal, sau fel principal, desert, sau aperitiv, fel principal și desert.
Observați, oare, că, deși scurt, el cuprinde 3 variante de preparate pentru iubitorii de carne și 3 pentru vegetarieni. Fair enough!
Am servit regulamentar, antreu, fel principal și dulce, bineînțeles. Am primit amușe bouche, frumos prezentat și delicios, pâinea casei, unt și pateu. Totul din partea lor.
Cum aș putea să descriu aici textura și gustul brioșei sau al focacciei (oare am scris corect?), unse cu unt sau pateu, cum??? Geniale!
Și de aici încolo, am avut așa:
Antreurile:
Morcovi, iaurt, mentă și nuci;
Piept de rată, prune, varză kale;
Gnocchi, legume de sezon, feta și coriandru.
Feluri principale:
Steak de vită, morcovi caramelizați, alune de pădure, demi glace;
Mușchiuleț de porc, panko, busuioc, brânză gruyere, ou de prepeliță, cartofi.
Desert: popcorn caramel, nuci, înghețată de porumb, afine.
De revenire :): caracatiță la jar, cremă de porumb, cartofi, varză kale.
Prezentarea preparatelor a fost extrem de creativă, cu un evident contrast de texturi, arome și culori, temperatura preparatelor a respectat normele, iar porțiile au fost bine potrivite. Ingredientele de sezon, locale au întâmpinat cu căldură, pe ici-colo, discret, și ingrediente de peste hotare. Dar, știți ce? Se înțeleg super bine, bine de tot.
Tehnicile de gătire de sezon au fost corecte, iar gustul, desăvârșit și echilibrat.
Modern și avangardist, restaurantul „Cimbru Author Cuisine”, deși nu demult deschis, este în top.
Și ăsta este doar începutul, sunt convins. Omu’ e meseriaș, iar echipa pare să îl înțeleagă foarte bine.
Very well done chef!
Săru-mâna pentru masă, mult prea bună și gustoasă!
