Nu am reușit să aflu când a fost înființat Târgul de vechituri Oser, deși am tot încercat să gasesc ceva în sensul ăsta, nimic însă. Cu siguranță totul s-a petrecut înainte de 2000. Zic asta, deoarece în 2003, când am ajuns eu în Cluj la facultate, el vuia deja.
Este situat pe strada Bobâlnei, numărul 65, undeva în apropierea Bulevardului Muncii. Se poate ajunge ușor din Piața Mihai Viteazul cu 36B sau 53 sau cu mașina, trebuie, însă, să te înarmezi cu răbdare, deoarece vei sta probabil la coadă cca 20-30 de minute. Depinde, însă, și de oră. În fiece sâmbătă, de la ora 7 până pe la ora 16, locul strânge sute de comercianți și mii de vizitatori, atâta forță are, nelipsind de pe Google din nicio listă a activităților recomandate în Cluj-Napoca.
Personal, îmi trezește multe amintiri din copilarie. Fiind „băiet”, la țară, la bunici, mergeam joia la târgul săptămânal din Slatina fără niciun țel anume, bineînțeles, atras fiind, doar, de zarva și agitația lui. Oamenii încercau să cumpere sau să vândă vreun animal: vacă, porc, cal sau ceva materiale de construcții, iar eu căutam sa fiu printre ei. Pentru asta trebuia să mă trezesc la 4-5 dimineața și o făceam fără să mă foiesc prea mult, pentru a nu-i deranja pa ceilalți.
De la la ace și baterii (unele chiar folosite), cărți, aparate de fotografiat, haine noi sau second hand, biciclete, farfurii, grătare, până la televizoare, în Oser ai putea găsi chiar și pupăza lui Nică, dacă te-ai grăbi oleacă și ai ajunge printre primii.:)
Cu farmecul lui aparte, iarmarocul reușește să strângă laolaltă tot felul de oameni de pretutindeni, neținând cont de vârstă, etnie, sex, naționalitate, profesie, educație, poziție în societate, sau mai știu eu ce statut menit să ne diferențieze pe unii de ceilalți. Această „adunătură” ne redă sentimentul de egalitate, făurind un fenomen social! “Poligloată” și multiculturală treabă.
Grătarele cu mirosul lor sunt prezente și ele, iar gustul micului, simbol național, este mai bun ca niciunde. Pe lângă “cei mici” își fac loc și cele mai bune plăncințele pe lespede, dar și tradiționalele sarmale și, odata cu ele, o poftă de nestăvilit.
Muzica, de toate felurile și ea, răsună pentru toți, fie de la vreun megafon sau pickup, fie de la vreo „mașinărie” mai din zilele noastre, înveselind și unind mai mult oamenii.
În concluzie, Oserul nu este doar despre negoț și atât.